-Robi?, îmi spui puţin despre casa de pe Anvers4, am auzit că a căzut o bombă in grădină, e adevărat?


 Linia de front era pe câmpul de floarea soarelui, după liniile de tren, pe care obişnuiesc acum să mă plimb cu bicicleta şi să citesc. Tin minte că mă jucam pe trepte şi am observat o crăpătură mare pe toată lungimea uşii exterioare, era de când au spart ruşii casa de pe Anvers4. Casa arăta ca o solniță dinspre apus, cu găurele in perete.

Un general rus, venise de pe front cu un geamantan mare de piele. A locuit timp de 2 luni în casa mea. Iolanka îi gătea uneori, era un individ sensibil şi foarte citit, dormea în bucătărie. După ce a plecat, a rămas în urmă geamantanul lui de piele mare, care a stat timp de zeci şi zeci de ani în pod până ce a fost deschis întâmplător. Generalul purtase cu el, pe front 40 de cărți de literatură rusă, Tolstoy, Dostoievski, în chirilice, chiar şi acum mai există câteva pe rafturi.

 Iolanka era din Iosefin, fata cea mai mare dintre cele trei surori. Marica, sora cea mică, o prostituată frumoasă, căzuta pradă viciilor. In lipsă de bani a locuit şi ea o perioadă scurtă în casa mea, unde a şi murit. Iolanka, am auzit că era deosebit de blândă şi iubitoare, genul de femeie care împarte bomboana în patru.

Ystvan, mecanic de locomotiva, iubea albinele. Grădina era pe jumătate acoperită cu şiruri de stupuri colorate. Când albinele au murit, Ystvan a plâns ca un copil. El a fost al doilea care şi-a cumpărat un radio, şi printre singurii care aveau aparat de fotografiat. Când era mic vroia să se facă arhitect.
 In camera mea se juca Ibi, dacă bați un cui puțin mai mare poți să vezi cate straturi de var au îmbrăcat pereții. A fost sufragerie, cameră de priveghi, laborator de fotografie, loc de dans şi camera mea.