Tribut sentimental #2 unei eroine internaţionale

Odă ţie... infuzie de estrogen
sucitoare de minţi
nicovală cerebrală
dădătoare de proporţie

zână roz plasticoasă
matroană peste 'OFFFFF'-uri
uzurpatoare de frumuseţe
divă occidentală fără de inimă

Odă ţie, păpuşă de vis, suprarealistă Barbie

Tribut sentimental unui erou naţional

Odă ţie... izbitor de praguri
zdrobitor de colţuri
jenătură mică de pantof
barabulă de picior

férches de ne-ojit'
unghie de nefolosit
falnic maestru al echilibristicii

eşti primul la numerotare
cel mai gentil din dotare
Odă ţie... deget mic de picior

Prințesele?

prințesele nu au mâini
pentru-că...
nu-mi place să le desenez
şi...
oricum o prințesă rămâne prințesă chiar şi fără mâini

Ce era pe arca lui Noe?

Păi ...
grădina mea,
casa lui Noe,
Eram eu,
Erai tu,
și un batalion de iepurași.

despre Pestișor:
http://ivmselfmuseum.blogspot.ro/

 Jur pe 

inimioara mea,

pe cea mai faină

Barbie,

pe supa de bile,

pe carioci,

pe tricicletă

și primul dinte de lapte căzut

că astea sunt cele mai frumoase desene.

1996-1998 (2/4 ani)

Ibi iubea toporaşii, se născuse exact în ziua în care infloresc

avea obiceiul să imi tricoteze pulovere colorate când eram fetiţă

in fiecare seară se aşeza pe recameu şi făcea cuvinte încrucişate cu un creion tocit

înainte să adorm cu Ibi, o rugam să îmi spună povestea cu Peştişorul de Aur

a spus-o de atâtea ori, încât am ajuns să o ştiu mai bine ca ea

apoi povesteam până adormeam

La Ibi şi Robi construiam orase, teleferice, case din cearceafuri...

La Ibi şi Robi desenam cel mai frumos.

mâncam gogoşi cu zahăr pudră, soldaţei cu icre şi supă de bile

purtam coroniţe de carton aurite pe care le acopeream cu pietre preţioase

şi fuste lungi prinse cu ace de gămălie

La Ibi şi Robi am fost o prinţesă adevărată.

-Robi?, îmi spui puţin despre casa de pe Anvers4, am auzit că a căzut o bombă in grădină, e adevărat?


 Linia de front era pe câmpul de floarea soarelui, după liniile de tren, pe care obişnuiesc acum să mă plimb cu bicicleta şi să citesc. Tin minte că mă jucam pe trepte şi am observat o crăpătură mare pe toată lungimea uşii exterioare, era de când au spart ruşii casa de pe Anvers4. Casa arăta ca o solniță dinspre apus, cu găurele in perete.

Un general rus, venise de pe front cu un geamantan mare de piele. A locuit timp de 2 luni în casa mea. Iolanka îi gătea uneori, era un individ sensibil şi foarte citit, dormea în bucătărie. După ce a plecat, a rămas în urmă geamantanul lui de piele mare, care a stat timp de zeci şi zeci de ani în pod până ce a fost deschis întâmplător. Generalul purtase cu el, pe front 40 de cărți de literatură rusă, Tolstoy, Dostoievski, în chirilice, chiar şi acum mai există câteva pe rafturi.

 Iolanka era din Iosefin, fata cea mai mare dintre cele trei surori. Marica, sora cea mică, o prostituată frumoasă, căzuta pradă viciilor. In lipsă de bani a locuit şi ea o perioadă scurtă în casa mea, unde a şi murit. Iolanka, am auzit că era deosebit de blândă şi iubitoare, genul de femeie care împarte bomboana în patru.

Ystvan, mecanic de locomotiva, iubea albinele. Grădina era pe jumătate acoperită cu şiruri de stupuri colorate. Când albinele au murit, Ystvan a plâns ca un copil. El a fost al doilea care şi-a cumpărat un radio, şi printre singurii care aveau aparat de fotografiat. Când era mic vroia să se facă arhitect.
 In camera mea se juca Ibi, dacă bați un cui puțin mai mare poți să vezi cate straturi de var au îmbrăcat pereții. A fost sufragerie, cameră de priveghi, laborator de fotografie, loc de dans şi camera mea.

 (vis)
Din când în când apare un tzunami format undeva departe.
 
-Poate că a căzut un meteorit în ocean,  zilele astea sunt cam ciudate.
-Cert e că se cam îndreaptă spre noi și la fiecare metru avansat se face mai albastru. Eu zic că nu mai durează mult până ce o să ne înghită.  
-Are rost să fugim undeva? poate că la înălțime nu ne lovește
-Nu, nu are, papă tot, e cam pofticios tzunamiul ăsta
-Eu zic că singura soluție e să ne întindem pe spate și să ne uităm la stele, ști că Europa arată că un patinuar sferic?, nu cred că e prea indicat să pescuiești acolo la copcă, s-ar putea să aluneci ușor în gaură și să te pierzi prin nucleu. E greu să găsești altă copcă liberă că să ieși, am auzit că pescari prea mulți nu sunt, cică nu e prea rentabil, și poate că dacă ar fi mai mulți și ar găurii crustă, s-ar scurge apa în univers.
-Uite tzunamiul s-a dispersat undeva...
-Da, nu e de mirare, de fiecare dată pățesc acelas lucru,
aș vrea odată să fac baie în ocean totuși...

 nu am poftă să dorm
 
 mi-sa făcut greață de visat
 
 mai o halucinație
 
 și vomit

vm

 -cum e vremea azi?
 -cam tristă
 -au anunțat ăștia că cică se schimbă, dar nu mai poți să ai încredere în ei, în prealabil fac niște premoniții cam absurde...